Nu sunt puțini la număr cei care cred că poate exista
democrație. Societatea cu acest atribut a fost "inventată" în Grecia
antică… și din câte îmi amintesc, numai nobilii votau…
Nimic nu s-a schimbat… nu există nicio țară în care
cetățeanul de rând să își găsească locul printre aleșii neamului său.
Voi ilustra cele de mai sus cu două exemple simple.
Un exemplu matematic: am considerat o țară ipotetică,
formată din numai cinci regiuni administrative ( să le spunem județe ) și în
care există numai două partide politice. Să presupunem că reprezentăm fiecare
100.000 de locuitori printr-un cerculeț. Cei reprezentați prin cerculețe gri
deschis fac parte din ( sau simpatizează cu ) partidul A, în timp ce opțiunea
politică a celor reprezentați prin cerculețe gri închis este partidul B.
Pe fiecare rând am reprezentat câte un județ. Este clar că
– în trei din cele cinci județe – vor învinge reprezentanții partidului B. Deci
B va conduce țara, deși o numărătoare simplă a cerculețelor ne determină să
afirmăm că cei care votează A sunt majoritari!
Un alt exemplu este așa-zisa democrație românească: se
prezintă la vot cam 45% dintre alegători, iar dacă 51% dintre aceștia își
exprimă opțiunea pentru un anumit partid politic ( sau președinte ) A, atunci A
va câștiga alegerile. Asta înseamnă că 22,95% au decis soarta țării, în vreme
ce 77,05% dintre cetățenii cu drept de vot nu se regăsesc printre cei care sunt
– măcar ipotetic – reprezentați!
Există soluții?!
Deși o democrație autentică nu poate să existe, sunt șanse
să revigorăm societatea prin unele măsuri care ne stau la îndemână, dar și prin
intermediul unora care sunt – în momentul de față – o utopie.
1. În primul rând, ar trebui ca toți cetățenii cu drept de
vot să se prezinte la urne. Chiar dacă unii motivează că au mai votat și au
fost dezamăgiți, alți dau vina pe comoditate, asemenea moftulețe ar trebui
ignorate. Poate că nu ar fi rău să existe o stimulare pentru ca fiecare să-și
exprime opțiunea… ( de constrângere nu poate fi vorba: atunci unde ar mai fi
democrația?! )
Sigur, au existat și situații în care cetățenii au încercat
să-ți exprime votul dar nu au fost lăsați. Motive precum: "Ți-a expirat
cartea de identitate", "Nu poți vota cu buletinul", "Nu ai
nu'ș ce rezidență" trebuie să dispară o dată pentru totdeauna! Iar cei
care au hotărât în acest mod – împotriva democrației – trebuie trași la
răspundere! Pentru că, Dragul meu Legiuitor ales de semenii mei prin pârghii
ale democrației, din moment ce am un document de identitate, fie el chiar
și un permis de conducere expirat, cu
care dovedesc că sunt EU, obligația ta este să mă lași să-mi exercit
drepturile… iar dacă nu aveam acel drept, mă poți trage la răspundere!
2. Măsuri ferme pentru a preveni furtul de voturi și votul
multiplu. Un exemplu în acest sens este verificarea minuțioasă a listelor
suplimentare. Cred că vă amintiți acele localități în care prezența la urne a
atins și 150%... or fi fost niște autocare cu nuntași, așa cum afirma unul
dintre primari… sau niște turiști electorali?!... Noi, cetățenii de rând nu vom
ști niciodată…
Chiar dacă verificarea listelor suplimentare este extrem de
migăloasă, cei care se autosesizează și le verifică merită toată admirația și
recunoștința noastră. Iar pedeapsa pentru cei găsiți vinovați de vot multiplu
și de furt de voturi ar trebui să includă și suspendarea dreptului de a vota!
3. Elaborarea unui sistem legislativ care să interzică
migrația politică a celor aleși. Nu de puține ori, cetățeanul de rând, care nu
face politică, alege candidatul nu pentru calitățile sale, ci pentru faptul că
îl vede ca reprezentant al unui anumit partid, de la care are anumite
așteptări…
Mulți dintre noi au observat cum diferiți politicieni,
aleși în diferite posturi politice, cu puțin timp înainte de expirarea
mandatului și se înscriu într-un alt partid sau candidează ca independenți.
De fapt, politicianul Xulescu fie constată că partidul
pentru care a candidat nu-l mai primește pe listele sale, fie află din
sondajele de opinie preelectorale că un alt partid are șanse mai mari! Ca
simplu cetățean care nu face politică, eu îi înțeleg pe cei care își dau
demisia dintr-un partid! Presupun că – pur și simplu – nu se mai regăsesc în
doctrina politică a acestuia. Însă consider că – dacă un senator, un deputat,
un primar, un consilier a candidat pe listele unui anumit partid – în momentul
în care își dă demisia din acel partid, ar trebui să-și dea demisia și din
funcția pe care o ocupă. Cu atât mai grav este faptul că se și înscrie în alt
partid și continuă să-și ia leafa din bugetul de stat ca și cum nimic nu s-ar
fi întâmplat! Asta e o sfidare a opțiunilor alegătorilor!!! Și – sincer –
consider că ar trebui să li se interzică să mai candideze vreodată!
4. Pedepsirea celor care nu țin seama de voința poporului.
Un exemplu în acest sens este acel referendum la care – vă mai amintiți?! – am
fost întrebați dacă dorim un parlament unicameral și un număr mai mic de
parlamentari… Se pare ( cel puțin așa ni s-a spus atunci! ) că noi, cetățenii
de rând, ne-am exprimat opțiunea de a îngrășa un burțile unui număr mai mic de
aleși ai neamului! Și – ca o sfidare a dorinței noastre – România are astăzi
cel mai mare număr de parlamentari pe care l-a avut vreodată! O dovadă
incontestabilă că aleșilor noștri nu le pasă de noi… indiferent de culoarea
politică, îi interesează numai propria prosperitate!
