Știrea zilei de astăzi pare a fi că virusul rujeolei nu există. Cel puțin asta ar fi decis Curtea Supremă a unei țări europene. Am încercat să aflu dacă știrea e "pe bune", dar nu am reușit.
Există numai două posibilități: Ar putea să fie una dintre pseudoștirile cu care suntem intoxicați în ultima vreme, pentru a da clicuri pe reclamele care ne ajută să ne vindecăm de toate bolile, ne învață să slăbim câte 30 de kilograme pe zi mâncând orice și - mai ales - ne învață să eliminăm milioanele de paraziți care ne invadează corpul.
O a doua posibilitate ar fi să existe cu adevărat o asemenea decizie. (Celor care nu știu, le voi spune că și la noi, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că tractoarele nu sunt autovehicule.) Ar fi grozav ca o asemenea hotărâre să existe: chiar dacă nu ne vindecă de rujeolă, nici nu ne mai poate acuza nimeni că din cauza noastră a apărut un focar al acestei boli în Europa.
Întrebarea care stă azi pe buzele tuturor este însă:
De ce nu-și mai vaccinează părinții odraslele?
1. Politizarea vaccinării
Este limpede pentru toată lumea că se vorbește atât de mult despre acest subiect nu pentru că se dorește însănătoșirea populației, ci mai ales pentru că se urmărește "aruncarea pisicii moarte" în cârca guvernului X sau Y: ați văzut unde s-a ajuns dacă ați neglijat acest aspect?!
2. Absența unei strategii naționale
Fiecare țară își elaborează un plan propriu în privința vaccinării: stabilește care vaccinuri sunt obligatorii, monitorizează incidența bolilor vizate a fi eradicate prin vaccinare, elimină vaccinul respectiv din lista vaccinărilor obligatorii atunci când boala a dispărut. În cazul României, nu este clar nici măcar cine ar trebui să stabilească această strategie.
3. Lipsa de informare
Contrar afirmațiilor din presă, există un număr mare de părinți care și-ar fi vaccinat copiii, dacă ar fi avut posibilitatea. Există chiar părinți care ar fi în stare să administreze copiilor chiar și "vaccinuri" pentru boli care nu există... Cu toate acestea, metoda de pe vremea regimului comunist - "prezintă-te cu copilul la vaccinare pentru că trebuie" nu mai merge în zilele noastre. Fiecare părinte vrea să știe de ce e important să-și vaccineze copilul, ce efecte nedorite și ce urmări poate avea vaccinarea. În mod normal, fiecare părinte ar trebui să primească - după administrare - cu un prospect în care să fie conștientizat în ceea ce privește consecințele.
4. Senzația de frustrare
Nu sunt puțini la număr părinții care se prezintă cu copilul pentru primul vaccin, dar le refuză pe toate celelalte. În principiu, vaccinarea înseamnă administrarea unui virus atenuat sau inactivat sau a unei toxine produsă de acesta. Ca urmare, organismul copilului va reacționa prin producerea de anticorpi: va apărea o stare de rău similară îmbolnăvirii, cu stare febrilă însoțită de alte simptome care îi îngrijorează pe părinți. Ei știu că copilul lor, care ieri era sănătos, a început să nu se simtă bine. Acest lucru îi îngrijorează și îi determină să refuze alte vaccinuri.
5. Pierderea încrederii
Până acum câțiva ani, mulți oameni vedeau în companiile farmaceutice niște societăți de binefacere, menite să contribuie la menținerea stării de sănătate și la eradicarea bolilor fiecăruia dintre noi. Astăzi, un procent semnificativ al populației conștientizează faptul că producția și comercializarea medicamentelor se realizează cu un scop fundamental: cel de a obține profit! De aceea, oamenii nu mai au încredere oarbă în medicamente. Iar faptul că majoritatea vaccinurilor sunt injectabile este un motiv în plus să nu dorească să-și vaccineze copiii: injecțiile sunt dureroase, pot avea drept complicații înroșirea tegumentului sau chiar flegmoane, acele și seringile folosite ar putea să nu fie sterile sau manipulate corect, etc.
6. Necunoașterea bolii
Dacă un părinte nu știe cât de grave sunt boli precum tetanosul, tuberculoza, difteria sau hepatita, de ce ar dori să-și vaccineze copilul? Doar ca să-l facă să sufere?
Tu ce părere ai?! Scrie părerea ta aici sau pe pagina de facebook România de astăzi!
Citește și Partea I a articolului!
