Ziua educației - un chin pentru părinți, profesori și elevi

Pentru profesori, Ziua Internațională a Educației nu e nicio bucurie. O zi în care ar trebui să se simtă sărbătoriți, să se simtă respectați și prețuiți, a devenit o zi în care trebuie să organizeze activități ad-hoc! O drumeție prin lapoviță sau o vizită la muzeu în adierea tăioasă a vântului par cele mai potrivite. Vor însoți elevii pe care unii nici nu-i cunosc după nume (pentru că abia au preluat clasa I sau clasa a V-a) și vor avea grijă să nu pățească nimic.
Mai norocoși par profesorii care sunt liberi de Ziua Educației (pentru că au negociat în contractul colectiv de muncă ca această zi să fie nelucrătoare). Dar nici aceștia nu vor fi felicitați, ci vor fi huliți. Iar cuvintele pe care le vor rosti părinții în aceste zile, de bucurie că nu se lucrează în școlile din județele Brăila și Giurgiu și din Municipiul București sigur îi vor motiva pe elevi să învețe cu pasiune :(

Dacă părinții elevilor din școlile în care nu se lucrează sunt îngrijorați (cum să lași singur în casă un preșcolar de 4 anișori sau un elev-prichindel de 7 ani), părinții elevilor care au fel de fel de activități sunt și ei la fel de neliniștiți: de unde bani pentru intrarea la muzeu? oare la ce oră se va încheia activitatea? vor ajunge la timp să-i ia pe micuți? vor asculta pișpireii de doamna educatoare? nu se va pierde odorul de grup? Și nici părinții elevilor mai mari nu sunt scutiți de neliniști: nu de puține ori "îngerașii" lor se "pierd" de la asemenea activități și folosesc banii pentru intrarea la muzeu pentru a se încălzi prin baruri. Ei știu bine că pentru profesori este aproape imposibil să consemneze absențele, fapt exploatat de adolescenți într-un mod nedorit :(

Nici elevii nu resimt o bucurie prea mare de ziua educației... Ei nu-l simt pe profesor ca pe un sărbătorit al acestei zile, ci ca pe un "balaur", care nu-i duce în excursie, ci desfășoară o activitate care - oricum ar fi aleasă - nu e pe placul tuturor. Dacă cadrul didactic e mai înțelept, probabil că nu-i va duce pe elevi să înfrunte intemperiile vremii, ci vor rămâne în sala de clasă, să vizioneze filmulețe și să prezinte referate... acești profesori vor fi cei mai huliți... iar elevii care vor pregăti referate vor fi și mai nemulțumiți... Nici elevii care au zi liberă nu vor fi prea încântați... probabil că vor vedea la televizor cât de bine s-au distrat copiii din alte școli, în timp ce ei s-au plictisit acasă :(

Iar pentru ca gradul de insatisfacție să crească, în ultimele două-trei zile, toate inspectoratele școlare și-au dat în petec cu comunicate legate de modul cum trebuie sărbătorită ziua educației... că doar ei, inspectorii, dețin rețeta succesului! De parcă o activitate care nu e legată de procesul de predare-învățare se poate pregăti de pe-o zi pe alta!!!

Oriunde ați fi și oricum veți sărbători Ziua Internațională a Educației, vă urez tuturor: inspectori, profesori, învățători, educatoare, părinți, bunici, elevi, un sincer LA MULȚI ANI! și vă doresc ca învățământul românesc să vă ofere cât mai multe satisfacții!

Să aveți o zi liniștită și fără evenimente neplăcute!

Nu uitați să rămâneți conectați cu pagina România de astăzi!

9 idei de reformă în învățământ :)

Câteva zeci de mii de glumeți au postat pe facebook această prostioară.

Dacă, într-o dimineață, profesorii ar decide să le facă pe plac, s-ar produce o veritabilă reformă în învățământ! Iată câteva idei pentru un învățământ de calitate!

1. În săptămâna Școala Altfel, toți elevii din clasa întâi să plătească câte o factură sau o taxă. Activitatea se va desfășura inițial la sediul unei bănci, iar ulterior la Direcția de taxe și impozite. Elevii vor avea la ei documentele doveditoare și banii necesari! (Cei care nu pot să facă rost de bani, să meargă la muncă! Ei trebuie învățați de timpuriu că banii se câștigă cu trudă!)

2. La clasa a II-a, cursurile nu vor mai fi ținute de cadre didactice, ci de inspectori ANAF! Din momentul în care au învățat să scrie și să citească, toți trebuie să știe ce sunt taxele și impozitele și care este rolul lor. (Astfel, ei își vor dezvolta și sentimentul patriotic, pentru că vor înțelege că muncim pentru țara noastră!)

3. Niciun elev nu va fi considerat absolvent al clasei a II-a, dacă nu promovează evaluarea națională care va consta într-un test din care să reiasă că elevul știe ce sunt taxele, câte sunt și numele fiecăreia dintre ele. (Astfel, când vor deveni politicieni, vor propune taxe și pentru poziția verticală a cetățenilor: că pentru aer și fum există deja... ce, voi n-ați auzit de taxele de mediu?!)

4. Cursurile claselor a III-a și a IV-a să se desfășoare într-un service auto. Toți copiii trebuie să cunoască cum se așează corect un cric, ce este un prezon, cum se schimbă o roată, iar cei mai isteți trebuie să cunoască cum se asambleză un motor.

5. Evaluarea națională la clasa a IV-a trebuie să se desfășoare ca probă practică: Cum schimb roata autoturismului cu cea de rezervă? (timp de lucru 5 minute) și Cum procedez dacă am rămas în pană de benzină și cea mai apropiată benzinărie se află la 60 km? (vor fi declarați promovați numai cei care pot alerga dus-întors cei 120 km în 6 minute!)

6. În clasele a V-a și a VI-a, cursurile se vor desfășura în Ibiza sau Las Vegas. Studiile vor consta în a privi - cu coada ochiului - la mașinile miliardarilor și a se furișa pe lângă gardurile caselor lor, pentru a învăța cum trebuie să arate o locuință și o mașină.

7. Se interzice cu desăvârșire studiul geometriei în clasele a VII-a și a VIII-a. Pitagora să fie interzis în toate școlile din România, iar tinerii să se pregătească pentru viață cu discipline precum: Cum să devin pițipoancă? Cum să devin șmecheraș de cartier?

8. Cursurile liceale să se rezume la studiu individual, finalizate cu un eseu, cu temă la alegere: Somn de voie până la amiază sau Cum obțin mai multe laicuri! (Laicuri se scrie, că în limba română se scrie cum se aude!)

9. Examenul de bacalaureat să aibă o probă unică: obținerea unui credit doar cu buletinul sau a unui credit online. În acest mod, tinerii vor învăța cum obții un împrumut! Și mai ales, cum îl plătești!

Acest articol este un pamflet! Nu uita să rămâi conectat cu pagina România de astăzi!
 

10 lucruri pe care nu le știai despre Cioacă

Despre zâmbetul pe care îl afișează tot timpul, Cristian Cioacă a afirmat că îl are dintotdeauna. Noii săi colegi (din pușcărie) îl respectă și-i cer mereu ajutorul. Și totuși... cine e cu adevărat Cristian Cioacă?

1. În primul rând, Cristian Cioacă nu e un bărbat violent. Dacă ar fi fost, sute de persoane ar fi povestit despre agresivitatea lui fizică sau verbală. În munca lui, avea contact cu mii de cetățeni, nu toți fiind chiar niște îngerași... și totuși nu există nicio afirmație privind comportamentul lui violent... nici măcar propria lui soacră nu face referire la un asemenea aspect.

2. Cioacă nu era o persoană impulsivă: era obișnuit să nu dea curs primului imbold, era stăpânit, controlat, hotărât să judece totul la rece. Chiar el însuși afirmă că a văzut fotografiile Elodiei cu un alt bărbat în calculatorul ei, dar s-a abținut și nu i-a vorbit despre asta.

3. Cristian Cioacă nu era sărac: salariul de inspector principal și sporurile specifice, inclusiv sporul de noapte nu reprezentau chiar niște venituri mici. Afirmațiile presei, cum că era sărac, se referă poate la comparația cu soția, ale cărei venituri erau mult mai mari... sau la faptul că era istovit de rate, având în vedere că atât apartamentul, cât și ratele erau pe numele lui...

4. El era o partidă pentru multe femei: era înalt, prezentabil, educat, avea un serviciu și un venit stabil... mai mult decât atât, se pricepea puțin și la amenajări interioare, executând el însuși reparații în apartamentul lui atunci când era cazul... ba știa să și gătească un cartofior... o fripturică...

5. Cristian Cioacă s-a îndrăgostit de Elodia din prima clipă în care a văzut-o! A cunoscut-o în biroul lui, în timp ce audia niște persoane care erau clienții ei. A plăcut-o din prima secundă, a îndrăgit totul la ea: frumusețea ei, eleganța ei, vocea ei.

6. Cristian Cioacă își iubea soția foarte mult.

7. Cristian Cioacă nu a știut niciodată că Elodia nu s-ar fi căsătorit cu el niciodată dacă nu rămânea însărcinată. Nu că nu l-ar fi iubit și ea, dar ar fi rămas o simplă aventură, dacă nu-și împlinea, prin el, visul de a deveni mamă.

8. Cristian Cioacă n-o contrazicea niciodată pe Elodia, în primul rând pentru că o respecta foarte mult, în al doilea rând pentru că - atunci când își spunea părerea - primea câte o palmă... pe care nu i-o întorcea niciodată...

9. Până aproape de ultimele clipe ale căsniciei lor, el nu a crezut că se va pune problema unui divorț, pentru că ea spunea mereu că-și vor crește copilul împreună, într-o familie normală.

10. Nimeni nu a plâns după Elodia mai mult decât Cristian Cioacă...

Rămâi alături de pagina România de astăzi pentru a fi la curent cu secretele familiei Cioacă!