Adevărul despre Sorina

Sorina, fetița refuzată de peste 100 de cupluri, va fi pe prima pagină a știrilor încă multă vreme. Adevărul este că...

1. Faptul că un cuplu are un copil sau mai mulți nu demonstrează că cei doi sunt buni părinți. A fi părinte nu e o meserie, nu se bazează pe experiență. După părerea mea, nici familia asistenților maternali, nici cea a părinților adoptivi nu sunt potrivite pentru Sorina.
Modul în care i-au inoculat fetiței ideea că părinții adoptivi o vor căsăpi și îi vor fura organele, faptul că au oprit-o pe Sorina să meargă la școală, faptul că și-au expus propria fiică pentru a da interviuri, sunt doar câteva lucruri care mă fac să afirm că nu sunt potriviți s-o crească pe micuță.
Afirmația părinților adoptivi că felul în care a fost luată fetița din familia asistenților maternali a fost un rău necesar (știu persoane care nu s-ar purta așa nici cu animalele!!!) mă fac să afirm că nici ei nu sunt potriviți s-o crească pe Sorina!
Țineți minte acea pildă cu două femei care - afirmând că sunt mamele aceluiași bebeluș - au ajuns în fața unui judecător? Judecătorul le-a propus să taie copilul, ca să-l împartă! Atunci adevărata mămică a zis NU și a renunțat la copil!
Eu cred sincer că - dacă celor două doamne li s-ar propune o asemenea soluție - ar accepta să taie copilul, să-l împartă!

2. Procurorul de caz nu a greșit! Doamna respectivă mergea la o sechestrare de minori. Nu, nu e bine să smulgi copilul, să-l tragi de mâini și să-l târâi ca pe-o sacoșă cu cartofi! Greșeala aparține psihologului și asistentului social care făceau parte din echipă și care - în loc să-și facă apariția cu o păpușică și-o vorbă bună - au stat departe de miezul acțiunii!

3. Eu nu cred că toate cele 122 de cupluri care au refuzat s-o adopte pe fetiță, au avut la bază criterii etnice. Se vede pe chipul Sorinei că are probleme de sănătate: fața ei osoasă trădează malnutriția. Tratamentul înseamnă timp și bani, iar părinții își doresc copii sănătoși. Probabil asta au intuit cele 115 cupluri care au refuzat-o chiar de la poză.

4. Meseria tatălui nu este relevantă. E ca și cum am spune că există părinți care trebuie decăzuți din drepturile părintești pentru că sunt medici chirurgi, măcelari sau pentru că lucrează la pompe funebre.
 Probabil chiar serviciul tatălui a făcut adopția posibilă, pentru că un cuplu nu poate fi eligibil pentru adopție dacă nu are o situație financiară stabilă.

5. Adopția internațională nu e potrivită pentru Sorina. Ei nu-i va fi ușor să învețe să gândească într-o limbă străină, pentru a-și face prieteni și pentru a face față exigențelor școlii. E posibil ca părinții s-o fi adoptat din dorința de a face o faptă bună. Însă - în cazul Sorinei - fapta bună ar fi să rămână în România. De fapt, dacă le-ar păsa cu adevărat de ea, părinții adoptivi ar face tot posibilul ca Sorina să rămână în România.
Există mulți cercetători în probleme de adopție care susțin că adopțiile internaționale provoacă probleme psihice, de adaptare, de identitate, chiar și atunci când copilul este preluat de noua familie la vârste fragede.

6. Cei din mișcarea UNIȚI PENTRU SORINA, dacă ar fi puși în situația de a o adopta pe micuță, ar fugi mâncând pământul. Credeți că există printre ei cineva care să fi luat, în concediu, un copil instituționalizat? Care să fi găzduit - pe perioada sărbătorilor de iarnă - un copil greu adoptabil?
Una e să spui NU, cu totul altceva e să găsești o soluție constructivă.

A crește un copil nu-i un lucru ușor! Nu ajunge doar iubirea... sau banii...
Mulți părinți, fie ei naturali sau adoptivi, susțin că vor copii! În realitate, ei își doresc o jucărie vie, care să arate bine în pozele de familie, care să învețe excepțional și să ajungă pe culmile succesului!

V-aș mai spune, dar știu că nu citiți și nici nu distribuiți! Altfel ar fi mers articolul dacă vă vorbeam despre criminali în serie, despre grupe de sânge rare care sunt căutate printre vampiri, despre teroriștii din New York care fac trafic de organe...

Nu uitați să rămâneți conectați la pagina România de astăzi!