Adevărul despre moartea Stelei Popescu

Dragii mei, pe Stela Popescu n-a ucis-o accidentul vascular cerebral. Dacă veți avea bunăvoința să-i ascultați discursul numit incoerent, veți vedea că - în realitate - o mare supărare a ucis-o!

De altfel, puțini oameni au vasele de sânge atât de subțiri și fragile încât să se rupă pur și simplu. Accidentele vasculare au de regulă o cauză: o mare supărare sau o emoție puternică pot induce o asemenea problemă de sănătate.

Din discursul Stelei Popescu veți observa că ea era foarte supărată pe organizatorii evenimentului, pe care îi ceartă. Ea povestește (eu zic că se înțelege destul de clar) cum s-a pregătit pentru eveniment: cum s-a îmbrăcat, s-a coafat, s-a pregătit! "Nu eu nu sunt organizată, ci voi nu sunteți organizați!" Stela povestește cum s-a dezbrăcat și s-a "desfăcut". Și s-a culcat! Și a privit fiecare dintre lucrurile din casă! Și are 7000 de asemenea lucruri! Cum a ajuns la Gală "plină de draci"!
"Mai bine stăteam acasă, decât să mă vedeți în halul ăsta!" - o afirmație plină de amărăciunea că, după ce făcuse atâtea eforturi să arate bine, a ajuns la eveniment într-o ținută care o nemulțumea!

Eee, iar organizatorii bănuiesc că știau bine la ce se referă... așa că au întrerupt-o și i-au oferit premiul! Înainte de a primi premiul, actrița își reia discursul, încercând să-l îndulcească: chiar și așa, "eu vă iubesc!", spune ea.

Domnul care îi oferă premiul, ezită să i-l lase în mână, părându-i-se că nu-l ține bine. Dar ea aproape că i-l smulge. Poate mi se pare mie, dar parcă abia aștepta să-l scape. Iar în clipa în care premiul ajunge jos, ea îi oferă mâna domnului de lângă ea, să i-o sărute.

Un gest care pare să spună: "Nu vreau obiecte, vreau o fărâmă de respect!

Că a avut un accident cerebral, e incontestabil! Dar moartea i-a pricinuit-o lipsa de empatie a celor din jur!

Dumnezeu s-o odihnească! Condoleanțe celor care au iubit-o!

Puteți vedea ultimul ei discurs public la Pro TV!

Nu uitați să rămâneți conectați cu pagina România de astăzi!

Mimi, marș pe bancheta din spate!

O cunoscută jurnalistă încerca să mă convingă - în această seară - că amenzile sunt prea mari. Și - ca să-și justifice afirmația - ne prezenta o cățelușă drăgălașă, Mimi, cu fundițe, care călătorește de obicei pe bancheta din față. Și-l deplângea, cu lacrimi amare, pe proprietarul lui Mimi, care - ori de câte ori va călători cu Mimi - va primi o amendă mult mai mare decât un conducător auto care trece prin intersecție pe culoarea roșie a semaforului.

Aș îndrăzni să afirm că diferența dintre cei doi conducători auto este una care ține de premeditare: Proprietarul lui Mimi știe că drăgălașa de cățelușă cu fundițe și papion roz îi mai sare în brațe sau începe să latre din senin! Altfel spus, știe că Mimi îi mai distrage atenția de la condus! Și - cu bună știință - pune în primejdie propria sa viață și viața celorlalți participanți la trafic! Contează doar Mimi: să nu se supere micuța că a rămas singură acasă! În cel de-al doilea caz, conducătorul auto poate nu a observat culoarea semaforului! Poate că nu era niciun autoturism în intersecție!

Aș îndrăzni să afirm că problema cu amenzile din România nu e că sunt mari! Amenzile pot fi oricât de mari! deoarece legile trebuie respectate! Problema cu amenzile este că sunt abuzive! Are un vecin ceva cu tine și susține că ascultai muzică la intensitate foarte mare?! Iei amendă! Nu măsoară nimeni intensitatea zgomotului, procesul-verbal de constatare a contravenției nu face nicio referire la decibeli, doar primești amenda prin poștă! Știu părinți care au primit amendă pentru că bebelușul lor plângea! Oare câți decibeli măsoară plânsul unui bebeluș?!

Prevede legea o amendă pentru că circuli pe drumul public cu un autovehicul care are roțile murdare de noroi?! Foarte bine! Îmi amintesc (cu fiori reci pe șira spinării) cum autoturismul cu care circulam era să facă o piruetă în mijlocul drumului, în momentul în care conducătorul autovehiculului a frânat brusc, deși era polei, deoarece de pe roțile unui camion căzuse noroi și acesta înghețase, luând forma unui animal care stătea pe carosabil! Însă... Problema acestui tip de amendă este că trebuie aplicată corect! Că, uneori, nu roțile mele murdăresc carosabilul, ci carosabilul îmi murdărește roțile... și parbrizul...

Mă întreb, uneori, dacă amenzile rutiere nu sunt prea blânde... dacă unor conducători auto nu ar trebui să li se suspende dreptul de a conduce?! ... pentru totdeauna! Mă gândesc - de pildă - la accidentul TIR-ului lovit de o locomotivă, de acum câțiva ani, lângă Bacău: conducătorul auto și mecanicul de locomotivă au murit, trenul a deraiat, câțiva călători au fost răniți, locomotiva și TIR-ul au fost distruse... Se pare că la baza acestei nenorociri a stat... UN PARIU! Conducătorul auto a pus pariu că are curaj să nu cedeze trecerea trenului...

În ceea ce te privește pe tine, Mimi, drăgălașă cățelușă cu fundițe roz, ascultă comanda la mine:
- Mimi, marș pe bancheta din spate!
E pentru siguranța ta și a stăpânului tău care te iubește!

Ce părere ai?! Comentează aici sau pe pagina de facebook!


Nu uita să rămâi conectat cu pagina România de astăzi!

Ziua educației - un chin pentru părinți, profesori și elevi

Pentru profesori, Ziua Internațională a Educației nu e nicio bucurie. O zi în care ar trebui să se simtă sărbătoriți, să se simtă respectați și prețuiți, a devenit o zi în care trebuie să organizeze activități ad-hoc! O drumeție prin lapoviță sau o vizită la muzeu în adierea tăioasă a vântului par cele mai potrivite. Vor însoți elevii pe care unii nici nu-i cunosc după nume (pentru că abia au preluat clasa I sau clasa a V-a) și vor avea grijă să nu pățească nimic.
Mai norocoși par profesorii care sunt liberi de Ziua Educației (pentru că au negociat în contractul colectiv de muncă ca această zi să fie nelucrătoare). Dar nici aceștia nu vor fi felicitați, ci vor fi huliți. Iar cuvintele pe care le vor rosti părinții în aceste zile, de bucurie că nu se lucrează în școlile din județele Brăila și Giurgiu și din Municipiul București sigur îi vor motiva pe elevi să învețe cu pasiune :(

Dacă părinții elevilor din școlile în care nu se lucrează sunt îngrijorați (cum să lași singur în casă un preșcolar de 4 anișori sau un elev-prichindel de 7 ani), părinții elevilor care au fel de fel de activități sunt și ei la fel de neliniștiți: de unde bani pentru intrarea la muzeu? oare la ce oră se va încheia activitatea? vor ajunge la timp să-i ia pe micuți? vor asculta pișpireii de doamna educatoare? nu se va pierde odorul de grup? Și nici părinții elevilor mai mari nu sunt scutiți de neliniști: nu de puține ori "îngerașii" lor se "pierd" de la asemenea activități și folosesc banii pentru intrarea la muzeu pentru a se încălzi prin baruri. Ei știu bine că pentru profesori este aproape imposibil să consemneze absențele, fapt exploatat de adolescenți într-un mod nedorit :(

Nici elevii nu resimt o bucurie prea mare de ziua educației... Ei nu-l simt pe profesor ca pe un sărbătorit al acestei zile, ci ca pe un "balaur", care nu-i duce în excursie, ci desfășoară o activitate care - oricum ar fi aleasă - nu e pe placul tuturor. Dacă cadrul didactic e mai înțelept, probabil că nu-i va duce pe elevi să înfrunte intemperiile vremii, ci vor rămâne în sala de clasă, să vizioneze filmulețe și să prezinte referate... acești profesori vor fi cei mai huliți... iar elevii care vor pregăti referate vor fi și mai nemulțumiți... Nici elevii care au zi liberă nu vor fi prea încântați... probabil că vor vedea la televizor cât de bine s-au distrat copiii din alte școli, în timp ce ei s-au plictisit acasă :(

Iar pentru ca gradul de insatisfacție să crească, în ultimele două-trei zile, toate inspectoratele școlare și-au dat în petec cu comunicate legate de modul cum trebuie sărbătorită ziua educației... că doar ei, inspectorii, dețin rețeta succesului! De parcă o activitate care nu e legată de procesul de predare-învățare se poate pregăti de pe-o zi pe alta!!!

Oriunde ați fi și oricum veți sărbători Ziua Internațională a Educației, vă urez tuturor: inspectori, profesori, învățători, educatoare, părinți, bunici, elevi, un sincer LA MULȚI ANI! și vă doresc ca învățământul românesc să vă ofere cât mai multe satisfacții!

Să aveți o zi liniștită și fără evenimente neplăcute!

Nu uitați să rămâneți conectați cu pagina România de astăzi!

9 idei de reformă în învățământ :)

Câteva zeci de mii de glumeți au postat pe facebook această prostioară.

Dacă, într-o dimineață, profesorii ar decide să le facă pe plac, s-ar produce o veritabilă reformă în învățământ! Iată câteva idei pentru un învățământ de calitate!

1. În săptămâna Școala Altfel, toți elevii din clasa întâi să plătească câte o factură sau o taxă. Activitatea se va desfășura inițial la sediul unei bănci, iar ulterior la Direcția de taxe și impozite. Elevii vor avea la ei documentele doveditoare și banii necesari! (Cei care nu pot să facă rost de bani, să meargă la muncă! Ei trebuie învățați de timpuriu că banii se câștigă cu trudă!)

2. La clasa a II-a, cursurile nu vor mai fi ținute de cadre didactice, ci de inspectori ANAF! Din momentul în care au învățat să scrie și să citească, toți trebuie să știe ce sunt taxele și impozitele și care este rolul lor. (Astfel, ei își vor dezvolta și sentimentul patriotic, pentru că vor înțelege că muncim pentru țara noastră!)

3. Niciun elev nu va fi considerat absolvent al clasei a II-a, dacă nu promovează evaluarea națională care va consta într-un test din care să reiasă că elevul știe ce sunt taxele, câte sunt și numele fiecăreia dintre ele. (Astfel, când vor deveni politicieni, vor propune taxe și pentru poziția verticală a cetățenilor: că pentru aer și fum există deja... ce, voi n-ați auzit de taxele de mediu?!)

4. Cursurile claselor a III-a și a IV-a să se desfășoare într-un service auto. Toți copiii trebuie să cunoască cum se așează corect un cric, ce este un prezon, cum se schimbă o roată, iar cei mai isteți trebuie să cunoască cum se asambleză un motor.

5. Evaluarea națională la clasa a IV-a trebuie să se desfășoare ca probă practică: Cum schimb roata autoturismului cu cea de rezervă? (timp de lucru 5 minute) și Cum procedez dacă am rămas în pană de benzină și cea mai apropiată benzinărie se află la 60 km? (vor fi declarați promovați numai cei care pot alerga dus-întors cei 120 km în 6 minute!)

6. În clasele a V-a și a VI-a, cursurile se vor desfășura în Ibiza sau Las Vegas. Studiile vor consta în a privi - cu coada ochiului - la mașinile miliardarilor și a se furișa pe lângă gardurile caselor lor, pentru a învăța cum trebuie să arate o locuință și o mașină.

7. Se interzice cu desăvârșire studiul geometriei în clasele a VII-a și a VIII-a. Pitagora să fie interzis în toate școlile din România, iar tinerii să se pregătească pentru viață cu discipline precum: Cum să devin pițipoancă? Cum să devin șmecheraș de cartier?

8. Cursurile liceale să se rezume la studiu individual, finalizate cu un eseu, cu temă la alegere: Somn de voie până la amiază sau Cum obțin mai multe laicuri! (Laicuri se scrie, că în limba română se scrie cum se aude!)

9. Examenul de bacalaureat să aibă o probă unică: obținerea unui credit doar cu buletinul sau a unui credit online. În acest mod, tinerii vor învăța cum obții un împrumut! Și mai ales, cum îl plătești!

Acest articol este un pamflet! Nu uita să rămâi conectat cu pagina România de astăzi!
 

10 lucruri pe care nu le știai despre Cioacă

Despre zâmbetul pe care îl afișează tot timpul, Cristian Cioacă a afirmat că îl are dintotdeauna. Noii săi colegi (din pușcărie) îl respectă și-i cer mereu ajutorul. Și totuși... cine e cu adevărat Cristian Cioacă?

1. În primul rând, Cristian Cioacă nu e un bărbat violent. Dacă ar fi fost, sute de persoane ar fi povestit despre agresivitatea lui fizică sau verbală. În munca lui, avea contact cu mii de cetățeni, nu toți fiind chiar niște îngerași... și totuși nu există nicio afirmație privind comportamentul lui violent... nici măcar propria lui soacră nu face referire la un asemenea aspect.

2. Cioacă nu era o persoană impulsivă: era obișnuit să nu dea curs primului imbold, era stăpânit, controlat, hotărât să judece totul la rece. Chiar el însuși afirmă că a văzut fotografiile Elodiei cu un alt bărbat în calculatorul ei, dar s-a abținut și nu i-a vorbit despre asta.

3. Cristian Cioacă nu era sărac: salariul de inspector principal și sporurile specifice, inclusiv sporul de noapte nu reprezentau chiar niște venituri mici. Afirmațiile presei, cum că era sărac, se referă poate la comparația cu soția, ale cărei venituri erau mult mai mari... sau la faptul că era istovit de rate, având în vedere că atât apartamentul, cât și ratele erau pe numele lui...

4. El era o partidă pentru multe femei: era înalt, prezentabil, educat, avea un serviciu și un venit stabil... mai mult decât atât, se pricepea puțin și la amenajări interioare, executând el însuși reparații în apartamentul lui atunci când era cazul... ba știa să și gătească un cartofior... o fripturică...

5. Cristian Cioacă s-a îndrăgostit de Elodia din prima clipă în care a văzut-o! A cunoscut-o în biroul lui, în timp ce audia niște persoane care erau clienții ei. A plăcut-o din prima secundă, a îndrăgit totul la ea: frumusețea ei, eleganța ei, vocea ei.

6. Cristian Cioacă își iubea soția foarte mult.

7. Cristian Cioacă nu a știut niciodată că Elodia nu s-ar fi căsătorit cu el niciodată dacă nu rămânea însărcinată. Nu că nu l-ar fi iubit și ea, dar ar fi rămas o simplă aventură, dacă nu-și împlinea, prin el, visul de a deveni mamă.

8. Cristian Cioacă n-o contrazicea niciodată pe Elodia, în primul rând pentru că o respecta foarte mult, în al doilea rând pentru că - atunci când își spunea părerea - primea câte o palmă... pe care nu i-o întorcea niciodată...

9. Până aproape de ultimele clipe ale căsniciei lor, el nu a crezut că se va pune problema unui divorț, pentru că ea spunea mereu că-și vor crește copilul împreună, într-o familie normală.

10. Nimeni nu a plâns după Elodia mai mult decât Cristian Cioacă...

Rămâi alături de pagina România de astăzi pentru a fi la curent cu secretele familiei Cioacă!

Adevărul despre Elodia

Avocată de succes, având și câte 40 de cazuri pe rol, Elodia-Marilena Ghinescu era o persoană ambițioasă, sigură pe ea, inteligentă și independentă.

Aparent fragilă și delicată, era o persoană care domina pe oricine întâlnea în cale și făcea tot ce îi trecea prin cap.

Avea încredere în ea însăși și în propria ei intuiție. Felul ei de a fi o făcea îndrăgită de cei apropiați, care făceau eforturi să n-o supere.

Licența în drept, admiterea în Barou și numărul mare de clienți stârnea admirația sau invidia celor din jur și - în timp ce se afla în plină ascensiune - Elodiei îi șoptește o voce la ureche... cum că viața nu are niciun sens fără un copil...

Avea în jur de 35 de ani... când perioada fertilă se cam apropie de final... și Elodia continua să se simtă neîmplinită pentru că nu avea un copil.

Cât era Cristian Cioacă de plin de calități, ar fi rămas pentru Elodia o simplă aventură dacă testul de sarcină nu ar fi ieșit pozitiv.

Abia în acel moment ea începe să se gândească la căsătorie: cumpără în rate un apartament în Brașov (creditul fiind pe numele viitorului soț, care avea un venit stabil), face pregătirile pentru nuntă și ia hotărârea să nu divorțeze niciodată (pentru ca fiul ei să crească în prezența ambilor părinți).

Încă de la început, Elodia manifestă o atitudine autoritară față de soțul ei: Cristian Cioacă îi acceptă toate capriciile (care nu erau puține) pentru că o iubea.

Elodia nu era soția pe care ar fi visat-o un bărbat: nu gătea, își neglija treburile casnice și petrecea puțin timp cu copilul, pentru că în centrul atenției ei era cariera.

Seara, își culca copilul în pat lângă Cristian Cioacă, iar ea își petrecea timpul în fața calculatorului până când cei doi adormeau.

Cioacă îi permitea toate acestea, dar a început să lucreze noaptea, pentru a avea un pic de libertate.

Citește și Am găsit-o pe Elodia!

Rămâi alături de pagina România de astăzi pentru a afla unde e Elodia!

Am găsit-o pe Elodia!

Îmi pare rău că s-a întâmplat după 10 ani de la dispariție. Dar sunt numai câțiva oameni care știu adevărul:

Unul care știe și știe că știe!

Unul care știe, dar nu știe că știe... și oricum nu știe tot...

Și mai există încă niște oameni care știu adevărul, parțial și amestecat cu minciuni și nu-l pot decanta...

Și nimeni nu știe cu adevărat unde se află Elodia-Marilena Ghinescu în acest moment. absolut nimeni... în afară de mine...

Deocamdată am să vă dau câteva indicii!

Dacă Elodia ar fi fugit cu un amant sau ar fi dorit să se călugărească și - în plus - să se răzbune pe soțul ei, fie și-ar fi luat copilul cu ea, fie ar fi apărut, încercând să-l zărească măcar un pic.

Dacă Elodia ar fi săvârșit una sau mai multe infracțiuni și ar fi dispărut din dorința de a evita organele de anchetă, în zece ani s-ar fi prescris... sau bănuiți că a ucis pe cineva cu premeditare?!... vă gândiți la genocid?!

Dacă Elodia ar fi plecat de acasă și - în drum spre birou - ar fi fost victima unui accident și ar fi devenit amnezică sau ar fi murit, zeci de oameni ar fi fost martori la această întâmplare...

Sau dacă ar fi ajuns să fie internată în spital, ca urmare a unei boli, nu ar fi existat probe testimoniale?!

Deci nu e dispariție, nici voluntară, nici involuntară...

Dacă Elodia ar fi fost ucisă de soțul ei, urmare a unei crime pasionale, credeți că nu ar fi știut toată lumea?! S-ar fi auzit un scandal de pomină... sau ce?! voi vă certați în șoaptă?!... Iar după discuția pe un ton ridicat, s-ar fi auzit un ZBANG! (lovitura) și un AU! (strigăt de spaimă sau de durere)!

Deci n-a fost crimă pasională...

V-am pus pe gânduri?!

Țineți minte când m-am conectat cu Mircea Crăciun (nu mă refer la nimic paranormal!) și v-am spus clar să-l căutați acolo unde ziceați voi că și-a închis telefonul, că acela este locul unde planorul s-a prăbușit?! Dar voi ați ținut-o una și bună: nu! Până la urmă exact acolo l-au găsit, nu-i așa?!

Vă invit să nu faceți la fel și cu Elodia: citiți mai departe articolul AICI și nu uitați să rămâneți conectați cu pagina România de astăzi!

Am găsit-o pe Elodia (partea a II-a)

Elodia nu a dispărut și nici nu a murit urmare a unei crime pasionale...

Care persoană dispare și-și lasă conturile plinuțe, fără să le mai acceseze vreme de 10 ani?

Iar dacă ar fi fost crimă pasională, cât de reci să fi fost vecinii care să fi auzit țipetele și zgomotele și să nu anunțe Poliția?!  Iar copilul nu s-ar fi trezit în toiul scandalului?!

Era oare posibil ca cineva să împacheteze trupul victimei, întreg sau depesat și să-l incinereze într-un cuptor de pâine sau într-un crematoriu impropriu?
Răspunsul este nu: rămășițele umane sunt mult prea evidente și ușor de identificat!

Era oare posibil ca rămășițele pământești să fie îngropate în pădure?! Teoretic da! Dar în septembrie și octombrie măcar unul dintre cele câteva mii de oameni care caută ghebe ar fi observat urmele proaspete ale mormântului improvizat și ar fi anunțat organele abilitate... Mai ales că vorbim de un caz excesiv mediatizat, în care OTV-ul, mama Elodiei și câțiva oameni de afaceri ofereau recompense.

Era cu putință ca trupul Elodiei sau fragmente din el să fie - pur și simplu - aruncate în pădure?! Teoretic, da! Dar nu ar fi fost găsite de câini maidanezi, de animale sălbatice sau de oameni care vin în pădure să facă un grătar sau să culeagă fructe și ciuperci?

Există oare șanse ca pachetele ce conțin rămășițele pământești ale Elodiei să se găsească - alături de bolovani în Barajul de la Vidraru, în adâncul unui râu sau în Marea Neagră?! Teoretic, da! Dar dacă ambalajul putrezește și valurile aduc cadavrul la mal?!

Din păcate, având în vedere locul în care se află, nu pot dezvălui mai mult până când mama Elodiei nu-mi va permite acest lucru! De aceea, vă rog să distribuiți până când va afla și dumneaei. Dacă nu va fi de acord, nu veți afla niciodată unde e Elodia!

Citiți și prima parte a articolului!

Rămâneți conectați cu pagina România de astăzi, pentru a afla mai mult!

Glume scurte

- Ce pot să fac să mă ierți că te-am înșelat?
- Infarct!

***


Medicina a evoluat atât de mult, încât rar mai găsești un om sănătos.

***

M-am urcat pe cântar și pe ecran a apărut: dar măcar ești o persoană frumoasă!

***

Soția mea și-a luat permisul de conducere acum 10 ani și n-a făcut niciun accident!
Într-o bună zi, cred că o voi lăsa să conducă!

***

90% din pielea unei femei în costum de baie este expusă vederii!
Însă bărbații sunt atât de decenți încât se uită numai la restul de 10%!

***

- Înainte de a călca strâmb, să vă gândiți: Merită o viață plină de rușine pentru o oră de plăcere?
- Cum ați făcut să dureze o oră?

***

- De ce ați jefuit magazinul de bijuterii?
- Păi scria în vitrină: Domnilor, nu ratați această șansă!

***

Soția mea este o ființă tolerantă: mă iartă chiar și atunci când nu am greșit nimic!

***

- Un pesimist doarme mereu cu un cuțit sub pernă!
- Să știi că la fel face și optimistul: dacă vine cineva în vizită cu un tort!

***

Rămâi alături de pagina România de astăzi!

Secretul frumuseții - câteva dosare penale

Ani de zile a luptat medicina cu botulismul (o boală care duce la deces prin paralizia mușchilor implicați în respirație) și totuși... există femei care vor să devină frumoase folosind toxină botulinică... Înfrumusețarea se produce prin paralizia mușchilor feței: chipul fiind astfel încremenit, ridurile nu mai apar!... Știați că... toxina botulinică se găsește pe lista armelor biologice, fiind utilizată în bioterorism?!

Omenirea luptă cu hepatita și cu toxiinfecțiile alimentare... și totuși există așa-zise rețete de frumusețe care folosesc excremente ale unor viețuitoare!!! E plină lumea de ciudate... credeam că nimic nu mă mai poate uimi...

Și totuși... ceea ce a făcut Margherita de la Clejani frizează absurdul: ea a profanat nouă morminte pentru a scăpa de riduri! Iar televiziunile i-au prezentat rețeta ridicolă: îți faci o mască pentru față cu pământ provenit din 9 morminte părăsite și gata: scapi de riduri, de acnee și de toate problemele tenului și rămâi veșnic tânără și frumoasă!

Minunat!!! Propun un dosar penal pentru profanarea de morminte pentru această așa-zisă vedetă și dosare penale pentru cei care au prezentat această minunată rețetă, fără să explice celor care privesc (sau citesc) această pseudo-știre că e infracțiune să profanezi morminte și că-și pun sănătatea în pericol!

Dacă presa de kitsch ar mai primi - din când în când - câte o amendă penală pentru instigare la infracțiuni, poate că s-ar mai schimba câte ceva în peisajul presei românești!!!

Dar tu, cel (cea) care citești aceste rânduri, ce părere ai?! Ți-ar plăcea să vezi mormintele părinților sau bunicilor excavate în vederea obținerii unor măști de frumusețe?!

Scrie părerea ta aici sau pe pagina România de astăzi!

23 august - o sărbătoare politizată

Ziua de 23 august a fost - în perioada 1948-1989 - Ziua Națională a României.

23 august 1944: Regele Mihai l-a convocat pe Mareșalul Ion Antonescu la Palatul Regal și i-a cerut să încheie un armistițiu cu Puterile Aliate. Acesta a refuzat, Regele l-a arestat și a numit un nou guvern.

România a întors armele și s-a alăturat Națiunilor Unite în lupta împotriva Axei. Se consideră că, din acest motiv, războiul s-a încheiat cu cel puțin șase luni mai devreme.

Și totuși... există voci care afirmă că pentru poporul român nu a fost cea mai bună alegere...

În 1948, comuniștii au confiscat oficial această sărbătoare: mai întâi, a fost numită „ziua eliberării României de către glorioasa armată sovietică și a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist" și "insurecția armată antifascistă", iar ulterior a devenit "revoluția de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă".

Fiind Ziua Națională a României, era zi nelucrătoare, așa că militarii, muncitorii și copiii participau la evenimente fastuoase, megalomanice, prin care îi sărbătoreau pe conducătorii comuniști.

După destrămarea regimului comunist, evenimentele din 23 august 1944 și-au pierdut semnificația, fiind chiar considerate "o lovitură de stat".

În 2011, Traian Băsescu a semnat decretul pentru promulgarea legii privind declararea zilei de 23 august ca fiind Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului.

Ziua de 23 august are și alte semnificații:

- 23 august 1939 - semnarea pactului Ribbentrop-Molotov;

- 23 august 1983 - ziua în care, pentru prima oară, Televiziunea Națională începe să transmită color;

- Începând cu 2008, Organizația Națiunilor Unite pentru Știință și Cultură a stabilit ca 23 august să fie ziua mondială a comemorării și abolirii comerțului cu sclavi.

Rămâi alături de pagina România de astăzi!

Vi-l mai amintiți pe Florin Constantin?

Poate că îl cunoașteți sub un prenume colectiv: Divertis! un grup de umor înființat în ultimii ani ai Regimului Comunist, care a apărut ulterior la PRO TV și ANTENA 1. Celor trei care au înființat grupul: Toni Grecu, Doru Antonesi și Florin Constantin, li s-au adăugat - pentru perioade mai lungi sau mai scurte - Cristian Constantin Grețcu, regretatul Ioan-Gyuri Pascu, Doru Pârcălabu, Silviu Petcu, Valentin Gora, Cătălin Mireuță, Valentin Gora, Ioan T. Morar, Daniel Buzdugan și Monica Anghel.

Florin Constantin s-a născut în Gura Humorului, a studiat cursurile liceale la prestigiosul Colegiu Național Costache Negruzzi din Municipiul Iași, continuându-și studiile la Facultatea de Electronică și Telecomunicații a Politehnicii. Încă din 1981, a încântat spectatorii și telespectatorii cu umorul lui fin.

Cei care îi sunt alături pe rețelele sociale au cu siguranță zâmbetul pe buze:

Cine se căsătorește a doua oară, nu merita bucuria primului divorț.
 sau
Când mă văd în ie, femeile își pierd capul! (afirmă el, fotografiindu-se lângă două manechine fără cap):

 Puțini știu însă drama cu care se confruntă Florin Constantin!
După ce, ani de-a rândul, a străbătut țara în lung și-n lat, în turnee, cu scopul de a-și cumpăra o locuință pentru el și soția lui, o explozie datorată unei acumulări de gaze l-a lăsat fără un acoperiș deasupra capului!
Explozia a făcut să sară în aer două etaje ale imobilului, a provocat două decese și a rănit mai multe persoane. Inspectoratul de Stat pentru Construcții a stabilit că blocul nu mai poate fi locuit, în primul rând pentru că există pericolul prăbușirii și în al doilea rând pentru a înlesni accesul experților pentru a stabili cauzele și vinovații.
Sinistrații, printre care se numără și Florin Constantin, au fost mutați în niște locuințe improprii, puse la dispoziție - se pare - de compania distribuitoare de gaz.
Puțini sunt cei care știu că - pe 7 mai 2017 - Florin Constantin și-a sărbătorit a 59 aniversare, fără să aibă o locuință a sa.
Zilele acestea s-a comemorat un an de la producerea tragediei, dar cele câteva lucruri rămase în urma exploziei se află încă în cutii, depozitate în magazia unei firme:

Soția lui și-a pierdut zâmbetul, plânge în fiecare zi și a încărunțit subit.

Sinistrații încă așteaptă finalizarea anchetei și speră să fie despăgubiți!

Haideți să încercăm să-i ajutăm! (Citește mai departe, cu un click aici!)

Rămâi alături de pagina România de astăzi!

Două etaje au sărit în aer

Explozia a ucis două persoane. După mai bine de un an, ancheta este încă tergiversată.

Fostul prorector al Universității Tehnice Gheorghe Asachi din Iași, Prof. Dr. Victor Bulacovschi și soția sa, cercetător la Institutul Petru Poni, au fost găsiți morți sub dărâmături.

Alte 11 persoane au fost rănite.

Locatarii au fost evacuați din imobil, existând pericolul prăbușirii.

Existaseră mai multe sesizări referitoare la persistența unui miros de gaz, care au fost tratate cu indiferență de cei care ar fi trebuit să verifice instalațiile.

Imediat după producerea deflagrației, la fața locului au apărut pompierii care au stins incendiul, personal medical pentru acordarea primului ajutor, zeci de polițiști, procurori, reprezentanți ai firmei de distribuție a gazului metan, reprezentanți ai Inspectoratului de Stat pentru Construcții și ai Primăriei Municipiului Iași.

A fost multă agitație în acea zi.

Astăzi, la peste un an de la explozia imobilului din Copou, s-a așternut liniștea! Ancheta nu s-a finalizat. Vinovații nu au fost încă identificați.

Sinistrații, majoritatea pensionari proveniți din rândurile profesorilor universitari, încă așteaptă o minune.

Stă în puterea noastră să-i ajutăm! Cum? În primul rând distribuind acest articol! Nu, nu vor primi câte un euro, nici de la facebook, nici de la google... Însă:

Distribuind, poate că articolul va ajunge la presa centrală! Ați văzut cu toții, mult mai repede a mers ancheta de la Colectiv, când cazul a intrat în gura presei. Ancheta s-a finalizat urgent, vinovații au ajuns în Instanță.

O a doua șansă ar fi să afle de acest caz un ONG. S-a mai întâmplat! De exemplu, la Bacău, un incendiu a lăsat o familie pe drumuri. Erau tineri, la început de drum, aveau trei copii, abia terminaseră de mobilat. Într-o noapte, totul a ars. Dar au aflat de cazul lor reprezentanții unui ONG, au organizat un concert caritabil și - în mai puțin de o lună - au început construcția unei noi case.

Printre sinistrați este și Florin Constantin, de la el am preluat această fotografie (sper să nu se supere!)

Citește mai departe, dând click aici!

Rămâi alături de pagina România de astăzi!

Domnul medic Florin Haidamac iese la rampă

Și își susține ideile cu același dispreț față de cetățeni și față de colegii de breaslă, cu același ton plin de ură, numindu-ne pe toți, deopotrivă, idioți și proști.

Să știți, Stimate Domnule Medic, că cei care susțin - în mod vehement - că părinții trebuie să refuze vaccinarea, o fac pe pielea lor! De exemplu, un părinte căruia i s-a îmbolnăvit copilul de rujeolă, are nevoie doar de:
- o dovadă că au refuzat vaccinarea (de exemplu, semnătura care certifică acest fapt de pe fișa medicală a copilului);
- o adeverință medicală din care să reiasă că copilul a avut rujeolă;
- un martor care să certifice că a existat un articol în mediul online care instiga la refuzul vaccinării, scris de o anumită persoană.
- un avocat bun.
Orice judecător le va da dreptate și va considera că merită daune materiale și morale, cu atât mai mult cu cât părinții sunt mai puțin informați. Dacă îmbolnăvirea duce la complicații sau chiar la deces, daunele ar putea fi de neimaginat!

 Aceeași soartă ar putea avea și cei care susțin campaniile pro-vaccinare cu cuvinte jignitoare și cu un ton plin de dispreț: părinții ar putea pretinde, în Instanță, că li s-a făcut frică, considerând că există interese ascunse (de exemplu, că susțineți vaccinarea nu pentru că este utilă, ci pentru că sunteți plătit pentru asta!)

Nu așa se face o campanie pro-vaccinare!

Dacă aș începe o campanie în acest sens, aș începe prin a spune părinților că:

Dacă pentru o maladie există vaccin, atunci pentru acea maladie nu există tratament! Că dacă copii lor se vor îmbolnăvi, nu vor primi decât un tratament simptomatic! (adică vor primi comprese reci, supozitoare care să le scadă febra și ceva apă chioară prin vene sub formă de perfuzie, cu rol de hidratare!)


Că toți, absolut toți cei care strigă în gura mare să nu-și vaccineze copiii, sunt vaccinați! Da, lor li s-au administrat absolut toate vaccinurile! La fel și copiii lor, sunt vaccinați la zi!

Eu însă nu fac vreo campanie pro-vaccinare: Eu vreau ca părinții să fie informați, nu obligați!

Și mai vreau să dispară acest ton de ură pe care medicii o manifestă față de noi, numai pentru că nu cunoaștem termenii medicali! Să dispară urletele personalului medical îndreptate împotriva pacienților și aparținătorilor!

Ați scris că suntem "proști", "incompetenți" și că "merităm toate bolile pământului!

Poate că dumneavoastră sunteți un medic plin de pasiune, care vorbește frumos cu toată lumea, poate că întreaga comunitate în care lucrați vă admiră, dar prin articolul pe care l-ați publicat, îi instigați pe colegii dumneavoastră să țipe la noi atunci când suntem bolnavi și asta nu vă pot trece cu vederea!

Așa cum dumneavoastră ne numiți proști, am putea cataloga și noi personalul medical ca fiind plin de ură și venin (se comportă deplorabil cu pacienții), mazaci (nu iau nici măcar măsuri de deratizare și dezinsecție, ce să mai vorbim de aseptizare!), puturoși (o, câți dorm în tura de noapte și frecventează rețelele sociale în timpul serviciului.)

Ați spus că 

Nu e adevărat! Nouă ne-ar fi mai bine dacă - din personalul medical - ar dispărea categoriile enumerate mai sus, însă dumneavoastră nu v-ar fi mai bine fără "idiotul" care crapă lemnele pentru cabinetul medical, fără "proasta" de menajeră, fără "prostul" mecanic auto, șofer, etc. Iar o parte din "drepturi" revin unor bolnavi închipuiți, pentru niște boli imaginare, care au fost certificate de niște medici corupți!

Să știți că, dacă articolul conținea două-trei înjurături, ar fi fost preluat și de presa centrală!

Revenind la vaccinare, să știți că așteptăm să ne convingeți informându-ne, nu hulindu-ne!

Spuneți-ne:
- Ce conține fiecare vaccin în parte! Se fac sub microscop, se pune câte o tulpiniță de virus atenuat în fiecare doză sau se produc la grămadă, unele doze conținând mai mulți viruși și altele fiind apă de ploaie?
- Cine câștigă bani din vaccinare! Cât costă o doză, de la ce companie farmaceutică provine, prin ce distribuitor se importă, cât primiți dumneavoastră personal?
- Ce reacții adverse are! (Toate vaccinurile au reacții adverse, anticorpii nu se formează de la sine.)
- Ce complicații au! (Cunosc personal câteva sute de oameni: trei dintre ei au deficiențe locomotorii ca urmare a administrării antipolio!)
- Câte dintre ele au fost apă de ploaie! (Îmi amintesc că, la câteva săptămâni după ce o asistentă m-a schingiuit, înțepându-mă de mai multe ori cu un ac în brațul stâng, mama plângea că nu s-a format nicio cicatrice! "Lasă, dragă, că boala a fost eradicată de mult", a zis drept consolare un medic inimos. Atunci de ce m-au chinuit, întreb eu... și de ce au mai plătit vaccinul...)
- De ce medicii nu raportează complicațiile, nici lipsa imunizării! (Vă prezint tot o experiență personală: am avut oreion și rubeolă, deși mi s-au administrat TOATE vaccinurile!)

Iar dumnevoastră, domnule doctor, să mai știți că:
- nu sunt numai 8000 de cazuri de rubeolă, multe n-au fost declarate din motive de birocrație, altele nu au fost corect diagnosticate.
- nu aveți dreptul să ne numiți idioți, doar pentru că nu avem încredere oarbă în cei care ne urăsc.

 Și - încă o dată vă spun - cu riscul că mă repet: Dragi medici, dacă nu vă puteți stăpâni ura și n-o puteți nici măcar înghiți, luați-vă inima în dinți și fiți deștepți în altă parte! Nu în sistemul medical românesc!

P.S. Dacă ați citit această scrisoare deschisă, nu uitați să rămâneți alături de pagina de facebook România de astăzi!

Cristina Anghel - o nouă vedetă marca Realitatea TV

Mi-a rămas în urechi mesajul ei: e vocea asistentei care țipă la bolnavii aflați în suferință!
Nu acesta este mesajul care să convingă părinții să-și vaccineze copiii!

Mi-ar plăcea ca stimata doamnă să citească acest articol, pentru că aș vrea să-i comunic următoarele:

1. Mi s-au administrat toate vaccinurile! A fost ceva mai oribil decât aplicarea crotalelor la animale, pentru că pe noi ne și alinia! Am făcut injecții intramusculare, subcutanate și am înghițit vaccinurile administrate cu aceeași linguriță, precum Sfânta Împărtășanie! Cu toate astea, am avut și oreion și rubeolă, iar acum epidemia de rujeolă mă strânge în spate! Nu voi ști niciodată dacă mi s-a administrat apă de ploaie în loc de ROR sau dacă o fi fost lipsă stoc!

2. Nu mi s-a spus niciodată ce vaccin mi s-a administrat, la fel cum nu li se explică animalelor de ce li se aplică crotalele. Am văzut oameni care s-au prezentat la urgență, după ce s-au înțepat într-o furcă sau s-au tăiat cu coasa!
Medicul întreabă: Sunteți vaccinat antitetanic?
Pacientul răspunde ridicând din umeri.
Medicul insistă: Ați refuzat vreodată vreun vaccin?
Pacientul răspunde hotărât: Nu.
Atunci medicul a început să pună întrebări referitoare la revaccinare, ultima administrare, în cele din urmă fiind și mai încurcat.

3. 95% dintre părinții care nu și-au vaccinat copiii nu au refuzat vaccinul: pur și simplu nu au avut posibilitatea să-l facă, pentru că dozele lipsesc din spitale. Ce să-i faci, probabil că nu ies la fel de mulți bani din vaccinare cum ies din crotale (oricum, în ambele cazuri, niște bănișori sunt transferați din buzunarul statului și ajung în diferite alte buzunărașe, fie ele ale companiilor farmaceutice sau ale cabinetelor medicale veterinare).

4. E adevărat că pe internet sunt multe tâmpenii, am citit și eu cum poți preveni cancerul consumând o linguriță de bicarbonat și cum te poți vindeca de această boală cu o feliuță de lămâie. Dar ceva mai urât decât o asistentă medicală care urăște pe toată lumea, mai ales pe proprii ei pacienți, cred că nu poate să existe. (Apropo, în ceea ce privește puparea moaștelor, pe mine m-ați convins: pare un loc bun unde să-ți formezi anticorpii, spre a ne întări sistemul imunitar. Pentru că trebuie să facem tot posibilul să nu ajungem pe mâinile unora ca dumneavoastră.)

5. Eu personal v-aș da afară pe toți: și pe medicii și pe asistentele care nu vorbesc frumos cu bolnavii, care tratează cu dispreț aparținătorii și nu le explică corect și obiectiv, folosind cuvinte pe înțelesul lor, toate detaliile despre boală. Așa cum dumneavoastră afirmați că nu ne mai puteți suporta, că suntem tâmpiți, așa și noi ne-am cam săturat să mai suportăm personalul medical care ne jignește pentru că nu cunoaștem termenii medicali: poate suntem și noi buni la ceva, poate știm să facem mobilă, să cultivăm plante sau să creștem bovine (Și dacă tot veni vorba de creșterea animalelor, să știți că exemplul cu India nu-i prea bun, că ei și-au format suficienți anticorpi - probabil din puparea vacilor - cât să treacă de un miliard!)
Și după ce i-aș scoate din sistem pe toți cei care se cred buricul pământului pentru că s-au îmbogățit din șpăgi, aș angaja alții, care să-și facă meseria cu respect față de semenii lor.

6. Știu sigur că dumneavoastră personal v-ați vaccinat toți copiii. Tonul și ura cu care vă scrieți postările - probabil în timpul serviciului - mă face să cred că nu aveți niciunul! Ați fost mult prea ocupată să ne catalogați pe noi cu epitete precum tâmpiți, părinți iresponsabili, prea preocupată de analfabetismul nostru, al celor care am schimbat o pelincă sau un pampers și am vegheat somnul unui copil bolnav.

Dar și Realitatea TV e la fel de vinovată: dacă doreau să facă o campanie pro-vaccinare, cum v-au găsit tocmai pe dumneavoastră, o ființă care emană ură și dispreț prin toți porii.

P.S. Doamna asistentă continuă să posteze fotografii cu fișa medicală a pacientului!

Rămâi alături de pagina România de astăzi!

Adevăruri nespuse despre vaccinare (partea a II-a)

E la modă rujeola... Cine nu vorbește despre ea, nu există...

Eu... am încercat să-mi amintesc dacă mi-a fost administrat acest vaccin... Habar nu am... Nu mi-a spus nimeni ce vaccinuri mi s-au făcut... În principiu, le-am făcut pe toate, "în limita stocului"...

Însă, precum îmi amintesc, am avut oreion... Am avut și rubeolă... Asta înseamnă că nu mi-a fost administrat vaccinul ROR. (Acesta ar fi trebuit să mă protejeze de RUJEOLĂ(pojar) + OREION(parotidită epidemică) + RUBEOLĂ).

Pentru că nu știu dacă am primit sau nu acest vaccin, (cel mai probabil ar fi că l-am făcut, dar a fost apă de ploaie,) m-am înfuriat pe toți părinții care nu și-au vaccinat copiii împotriva pojarului... Dacă aș fi fost singurul cetățean al României căruia nu i s-a administrat acest vaccin, nu ar trebui să mă îngrijorez: nu aș avea de unde să iau boala!

De aceea mă întreb: de ce refuză părinții să-și vaccineze copiii?!

1. Nu știu nimic despre boala respectivă
Dacă cineva le-ar propune un vaccin care să-i protejeze de cancer, l-ar face toți. Ar sta la rând pentru el!
Dar oamenii nu știu că un procent semnificativ al celor care se îmbolnăvesc de rujeolă nu se mai vindecă, ci pleacă spre cele veșnice. Nu știu că - dintre cei care care par vindecați de rujeolă - unii se pomenesc, la cinci ani după așa-zisa vindecare, că li se transformă creierul într-un fel de zeamă, devin legume și mor. Nu știu că - în cazul adulților - cele trei boli și complicațiile lor sunt și mai agresive. Nu știu că - în cazul femeilor însărcinate - cele trei boli pot duce la pierderea fătului sau la nașterea unui copil cu malformații.
Nu știu că nu există tratament pentru rujeolă sau pentru celelalte două boli.

2. Le este frică de efectele secundare ale vaccinului
Unele dintre efectele secundare ale vaccinului sunt nu doar predictibile, ci și necesare. ROR este un vaccin ce trebuie să conțină virusuri atenuate. Dacă administrarea lui nu produce o formă ușoară de îmbolnăvire, înseamnă că imunizarea nu se va produce! Organismul nu produce anticorpi așa, pur și simplu, ci există o luptă la nivel celular și molecular, care se manifestă printr-o stare de rău, cu stare febrilă, oboseală, etc.
Uneori, viroza se manifestă mai agresiv și duce la complicații. Părinții nu știu toate aceste lucruri: ei știu doar că fiul sau fiica lor se simțea excelent înainte de administrarea vaccinului, iar ulterior nu se mai simte bine!

3. Părinții știu că vaccinul ROR a fost interzis în unele țări ale lumii
În Statele Unite a fost interzis pentru că există voci (exprimate într-o prestigioasă revistă medicală) care afirmă că vaccinul poate avea efecte secundare similare autismului.
Părinții știu toate aceste lucruri, presa are grijă să-i informeze. Există mai ales o anumită parte a presei, presa de kitsch, extrem de agresivă, formată din așa-ziși jurnaliști care știu exact câți morți au mai clipit după moarte, câte chipuri de sfinți au mai apărut pe gresia murdară din bucătăria unor femei și cum se sfâșie între ei moștenitorii unor vedete în încercarea de a-și împărți averea. Aceștia au grijă să-i informeze pe părinți în legătură cu toate părerile clarvăzătorilor legate de vaccin.
În schimb, n-ai vedea măcar odată un părinte care și-a vaccinat copilul cu un prospect în care să fie trecute toate datele legate de administrarea vaccinului: data fabricării, efecte secundare dorite, complicații nedorite, cum trebuie să acționeze în cazul apariției acestora, dacă pot administra copilului un sirop pentru tuse sau un antitermic sau vaccinul este incompatibil cu anumite medicamente.

4. Părinții sunt bombardați de informații
Părinții nu află informații numai din presă și de pe rețelele sociale. Ei își culeg informațiile și din surse colaterale: de la părinți, vecini și prieteni. Ei știu că vaccinul administrat pe cale orală se oferă - precum Sfânta Împărtășanie - cu aceeași linguriță. Aproape toți cunosc un copil care a rămas cu deficiențe locomotorii ca urmare a administrării antipolio. Medicii ar spune că e un preț mic față de apariția unei epidemii de poliomielită, dar afirmația este dificil de asimilat atunci când este vorba de propriul copil.

5. Părinții nu mai au încredere în companiile farmaceutice
Dacă ar apărea un motor care funcționează numai cu apă de la robinet, ce credeți că s-ar întâmpla?! Credeți că magnații petrolului ar sărbători?! Sau că ar plăti sume imense ca autoturismele care au la bază un asemenea motor să nu fie produse în serie?!
La fel și companiile farmaceutice, care au la bază un singur țel: profitul, nu ne-ar recomanda vreodată cel mai bun vaccin sau cel mai puternic antibiotic, ci pe cel mai profitabil!
Părinții știu acest lucru și nu mai au încredere.

Citește și Partea I a articolului.
Rămâi alături de pagina România de astăzi.

Bancuri din România

La un fast food din București...

Într-o zi caniculară, un tânăr comandă o porție de mici.
- Doriți și muștar?
- Nu, prefer cu cuburi de gheață.

***

În Poiana Brașov

Un reporter zărește o doamnă extrem de agitată, care striga:
- Mai repede, Gigele, mai repede, că te-ajunge!
Reporterul se apropie și o întreabă ce s-a întâmplat.
- Pe soțul meu îl urmărește, de vreo jumătate de oră, un urs.
- Și n-ați sunat la 112?
- Nu, că de asta am venit la munte: să facem mișcare.

***

La cârciumă

Dacă te afli într-un sat din Vaslui, cârciuma e singurul loc unde te poți adăposti de caniculă.
Se spune că gradele din termometre nu le-au depășit pe cele din pahare...

***

La Slobozia

Se vor investi 600 000 de euro pentru achiziția unor tunuri de zăpadă. În felul acesta, după ce au atras turiștii americani - veniți să admire imitația fermei din serialul Dallas - și turiștii francezi - veniți să admire copia Turnului Eiffel, îi vor atrage și pe eschimoșii care vor veni să scape de caniculă și să vadă imitația Polului Nord.

***

Înțelepciunea copiilor

- Tati, e adevărat că eu m-am născut în București?
- Da, Ionuț.
- Și că mama s-a născut la Ploiești?
- Da.
- Și că tu te-ai născut la Târgoviște?
- Da.
- O, ce minune că ne-am întâlnit toți trei.

Rămâi alături de noi, pe pagina România de astăzi!

UNTOLD - 2017 în cifre

Prima zi a festivalului a avut peste 76 000 de spectatori.
Dintre aceștia, peste 300 au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Există 10 scene amplasate în centrul Clujului.
S-au vândut toate cele 80 000 de abonamente.
Festivalul durează 4 zile și 4 nopți.
În prima zi a festivalului, s-au aplicat peste 30 de amenzi contravenționale, în valoare de peste 14 000 de lei: activități comerciale ilicite, deținerea de substanțe ilegale.
250 de salvatori, 200 de pompieri, 30 de studenți voluntari și 10 autospeciale vor asigura masuri speciale de prim-ajutor, evacuarea în caz de urgență, prevenirea și stingerea incendiilor.
Festivalul se va desfășura pe 230 000 de metri pătrați.
Peste 1200 de polițiști și jandarmi vor asigura ordinea și liniștea publică pe parcursul festivalului.
Spre disperarea clujenilor, petrecerea se termină dimineața la ora 7:00 dimineața!

Sursa foto: adevarul.ro

Rămâi alături de noi, pe pagina România de astăzi!

Glume scurte

Uneori, poți să arăți printr-un simplu gest ce simți pentru o persoană!
Ce păcat că poți primi o amendă doar pentru că ai ridicat un deget!

***

A fost inventat un nou computer, extrem de performant, similar ființei umane:
nu știe să rezolve problemele, dar se pricepe să găsească scuze!

***

- Alo, 112? E posibil ca soția mea să fi murit.
- Cum, nu sunteți sigur?
- Nu știu ce să zic: stă în pat... ca de obicei, e rece... ca de obicei, însă... vesela nu-i spălată de trei zile...

***

Cum adică: spune NU drogurilor... Păi cine vorbește cu drogurile deja a spus DA!

***

Celor care au spus că familia mea are o problemă cu drogurile:
Nu avem nicio problemă! Ne ajung tuturor!

***

Azi, cineva mi-a spus că sunt SUPER! De fapt, mi-a zis: ești o ființă SUPER-enervantă, dar psihologul m-a învățat să gândesc pozitiv!

***
 Rămâi alături de noi, pe pagina România de astăzi!

Presa de kitsch

M-am pomenit că am nimerit într-un bordel. Nu mi s-a întâmplat pe stradă, ci în timp ce citeam știrea zilei, în mediul online. Atunci mi-am dat seama că există o grupare distinctă a jurnaliștilor, cu un singur scop: promovarea unor reclame din care să primească un comision gras. În realizarea acestui țel, ei folosesc: știri preponderent false, titluri care nu au legătură cu conținutul, promovări agresive (de tip spam), un format dezagreabil al paginii.

Ce mi s-a întâmplat?

Sosind acasă după câteva zile de absență, am vrut să arunc o privire pe facebook, să văd ce mai fac prietenii mei. O doamnă, s-o numim Doamna X, o cunoștință apropiată a mea (precizez că este vorba de o persoană extrem de serioasă) distribuise un articol ce părea interesant: o tânără deschisese ochii în timp ce cortegiul funerar o conducea pe ultimul, ba chiar rostise câteva cuvinte.

Eu nu dau clic pe asemenea știri. Însă în acest caz concret, am făcut excepție de la regulă pentru că:

Eu și Doamna X am avut o cunoștință comună, s-o numim Doamna Y. Pe vremea când noi eram copii, doamna Y avea o căsnicie fericită: un soț iubitor și doi copii drăgălași. După aceea, viața ei a luat o întorsătură neașteptată, greu de crezut! (poți citi aici ce s-a întâmplat!)

Deci, așa cum vă spuneam am dat clic pe link-ul distribuit de Doamna X, crezând că cineva a pățit ceva similar! Și am simțit că am ajuns într-un bordel din iad!

Ce conținea pagina accesată?

 La început nu am văzut niciun articol. Mai întâi s-au încărcat reclamele: păreau să fie zeci de ferestre în care toată lumea făcea sex. Erau reclame referitoare la produse pentru creșterea potenței, pentru matrimoniale, pentru creșterea apetitului sexual. Arătau ca în imaginea de mai jos, doar că nu erau blurate și erau în mișcare.

După aceea, au apărut și alte reclame hidoase, cu imagini pline de viermi în mișcare. Te învățau cum să slăbești, cum să elimini paraziții din corp, cum să arăți la 80 de ani ca la 20 de ani, cum să te vindeci de cancer eliminând viermii.

Ulterior, au apărut alte articole recomandate: mumii care clipesc, femeii care nasc copii vii după moarte, decedați care învie în sicriu, apariții terifiante, vești șocante.

În cele din urmă, a apărut și articolul: era format din trei-patru propoziții: O femeie murise nespovedită. Pe când sicriul ei era dus la groapă, a deschis ochii și i-a mărturisit preotului că făcuse un avort. Apoi le-a spus tuturor să se spovedească.

Atât tot! Nici un cuvânt în plus! Probabil o pildă preluată de pe un sit creștin!

Ați întâlnit și voi presa de kitsch?
În caz afirmativ, vă rog să lăsați un comentariu aici sau pe pagina de facebook România de astăzi!

Vă invit să citiți și articolul Cum recunoști presa de kitsch!
  

Cum recunoști presa de kitsch?

M-am pomenit că am ajuns într-un loc în care toată lumea făcea sex. Am ajuns acolo cu un clic. Erau, de fapt, niște pătrățele cu latura de aproximativ 250 de pixeli, în care se aflau niște bannere de tip flash cu imagini pornografice. În acel moment, pentru prima oară, am conștientizat că există în România un jurnalism de kitsch!

Iată cum îl poți recunoaște:

1. Titlurile nu au legătură cu conținutul.
Într-un fel, e normal ca titlul și descrierea să stârnească curiozitatea. Cu toate acestea, când accesezi articolul, nu există nimic în conținut care să susțină acel titlu.
De exemplu, în titlu apare: Senzațional! Iată ce a apărut pe peretele casei în care a copilărit Denisa Răducu! Îți vor da lacrimile! În conținut e scris doar: Tatăl Denisei a pus un tablou al fiicei sale pe peretele exterior al casei!
Sau: în titlu apare: Îngrozitor! România e în doliu! A murit... Pe pagină, afli că a murit o persoană de 97 de ani, de care nu ai auzit niciodată!

2. Știrile sunt preponderent false.
Există știri false, fabricate 100% de așa-zisul jurnalist. De exemplu, prin 2011 a circulat o glumă macabră, care suna cam așa: Șocant! Președintele Băsescu a suferit un accident mortal! Șoc național! Traian Băsescu este desfigurat după ciocnirea frontală a mașinii prezidențiale cu un alt vehicul aflat în trafic! Imagini în premieră aici! Nu știu ce viruși erau pe link, nu am accesat niciodată niciodată! Însă știrile false în totalitate au dezavantajul că pot fi ușor "dezamorsate", nefiind prea dificil să afli că președintele în exercițiu al României e bine-sănătos.
Așa că "se poartă" știrile în care realitatea se împletește cu minciuna: de exemplu: în titlu scrie: Incredibil! Preotul a clipit în timp ce era dus la groapă! prin capacul transparent al sicriului se vedea cum respiră!, iar în articol afli că i s-au mișcat imperceptibil pleoapele, sub acțiunea gravitației, atunci când sicriul a fost mișcat și că s-a aburit puțin capacul transparent al sicriului, fapt explicat prin formarea gazelor datorate procesului firesc de descompunere. Câteva mii de oameni au văzut cu ochii lor că nu a existat un capac transparent, ci unul opac, care era deja pus... dar câteva sute de mii de oameni vor considera știrea credibilă: unii îngrijorați că omul a fost îngropat de viu, alții convinși că e vorba de o minune!

3. Promovarea se face în mod agresiv sau chiar prin spam
Vei găsi cu siguranță în mail, pe rețelele sociale, printre distribuirile făcute de prieteni, în grupurile pe care le frecventezi, zeci de reclame menite să-ți stârnească curiozitatea. Titlurile vor fi precedate de cuvinte precum: Incredibil! Senzațional! Veste șoc! Uite cum o fost surprinsă vedeta X la mare în stațiunea Y! Oare cum vă mai putea da ochii... și totul pentru a citi un articol format din trei fraze menite să te informeze că vedeta X mânca pizza, deși ținea dietă.
Trebuie să precizez că titlul și articolul au aceeași lungime, pentru a nu da naștere unor ambiguități, pentru a fi ușor de citit și pentru a nu distrage atenția de la reclamele din jur, care au rolul de a aduce venituri.

4. Pagina are un aspect hidos
Articolul este scurt, lizibil și lipsit de relevanță. În jurul lui "dansează" reclame care îți întorc stomacul pe dos: viermii fac reclamă unor produse de detoxifiere, imaginile pornografice te invită la cumpărarea unor produse pentru creșterea calității vieții sexuale... Cel mai probabil, sunt produse care nu pot fi vândute în farmacii, pentru că sunt toxice și nu au niciun efect terapeutic, dar ce mai contează... Important este doar ca proprietarul sit-ului să-și umple buzunarele cu comisioanele obținute în urma vânzărilor.

Ai întâlnit și tu articole scrise de asemenea "jurnaliști"? Cu ce probleme te-ai confruntat? Lasă un comentariu aici sau pe pagina de facebook România de astăzi.

 (P.S. Imaginea din prezentare este o captură de ecran dintr-un clip cu rolul de a reduce numărul accidentelor rutiere)

Pare greu de crezut, dar e adevărat...

(Aceasta este o poveste adevărată. Nu am dat nume și nu am precizat locuri deoarece nu vreau să umbresc amintirea unor prieteni.)

Pe vremea când eram copil, doamna Y avea o căsnicie fericită: un soț iubitor și doi copii drăgălași. Până când, într-o bună zi, soțul ei a fost diagnosticat cu leucemie și - după mai mulți ani de suferință - a murit.

Rămasă văduvă, doamna Y a fost diagnosticată cu cancer la sân. A fost operată doar la sânul bolnav, iar anii care au urmat păreau să demonstreze că decizia medicului a fost una corectă: se părea că nu ar fi fost necesară o dublă mastectomie, femeia se simțea bine. După câțiva ani, din păcate, s-a constatat că avea cancer și la celălalt sân.

A urmat o nouă operație. Tocmai când această a doua operație urma să fie finalizată, Doamna Y a murit. Nu știu de ce, poate datorită anesteziei o fi făcut șoc anafilactic... Medicii au încercat să o resusciteze, dar nu au reușit, așa încât au declarat decesul. I-au închis operația de formă, pentru a putea fi înmormântată creștinește. Infirmierii și asistentele au eliberat masa de operație și i-au dus trupul neînsuflețit direct la morgă.

A doua zi dimineață, fiul și fiica au venit să-i ia trupul acasă. Nu știu ce au simțit când s-au întâlnit cu ea. Știu ce a simțit ea. Doamna Y mi-a povestit cum s-a trezit pe un fel de masă, lângă un alt cadavru, într-o beznă totală și cum s-a târât prin încăperea rece. Tot ea mi-a povestit cum își așteaptă moartea cu resemnare: ar fi trebuit, poate, să meargă la spital să fie cusută, pentru că medicii, crezând-o moartă, o cârpiseră, dar a ales să se chinuie cu acea cicatrice, pentru că-i era frică...

A mai trăit încă cinci-șase ani, apoi cancerul a răpus-o.

(Pentru a preîntâmpina asemenea situații, pacienții care mor în spital mai sunt ținuți încă două ore în patul din salonul unde au fost internați, după ce se încearcă resuscitarea lor... Însă și acest lucru îi nemulțumește pe unii pacienți...)

Rămâi alături de noi. Te așteptăm și pe pagina România de astăzi!

Avem și noi Parisul nostru

Adevăratul Turn Eiffel e o construcție faimoasă în întreaga lume... dar știați că avem și noi unul?!

E adevărat că nu se află lângă Champ de Mars, ci la intrarea în Slobozia... că e doar o copie la scară (aproximativ 1:11) a celui real... că "a răsărit" printre buruieni cu aproximativ 100 de ani după finalizarea celui din Paris.

De curând, la un sfert de veac de la finalizare, monumentul a atras atenția publicului românesc: peste 10 000 de oameni l-au votat pe sit-ul Muzeului Kitsch-ului! Astfel Turnul Eiffel construit în Slobozia s-a clasat pe locul al III-lea, în cadrul secțiunii Arhitectură și Monumente.

Să știți că nici Turnul din Paris nu s-a bucurat de popularitate, fiind la început considerat inestetic: astăzi a devenit un simbol parizian și o operă arhitecturală de excepție. După părerea mea, e greu să cataloghezi o copie la scară a acestuia ca fiind de prost gust.

Dar e și mai greu să faci din Slobozia o atracție turistică: nu e munte, nici mare, nici ape termale, nici agroturism, nici camping, nici hoteluri de lux, nici evenimente culturale. Existența unor asocieri ciudate de replici a unor monumente franțuzești în apropierea unor reproduceri a fermelor americane și a unor parcuri de distracție care nu sunt gospodărite nu pot deveni - prin ele însele - destinații de vacanță. Altfel, chiar și ceva considerat grotesc poate atrage pentru un concediu!

Până când condițiile vor fi la înălțimea așteptărilor, nu uita:

Dacă nu treci prin Paris, dar vizitezi Slobozia, poți să-ți faci un selfie la Turnul Eiffel (E locul unde se spune că poetul i-a șoptit muzei, sub clar de lună:"Paraschivo, je t'aime, mânca-ţi-aş ochii tei".)
sursa: https://kitschmuseum.ro/romanian-kitsch-awards-results

Dacă articolul ți s-a părut interesant, nu uita să rămâi alături de noi! Te așteptăm pe pagina: România de astăzi !

Adevăruri nespuse despre vaccinare (partea I)

Știrea zilei de astăzi pare a fi că virusul rujeolei nu există. Cel puțin asta ar fi decis Curtea Supremă a unei țări europene. Am încercat să aflu dacă știrea e "pe bune", dar nu am reușit.

Există numai două posibilități: Ar putea să fie una dintre pseudoștirile cu care suntem intoxicați în ultima vreme, pentru a da clicuri pe reclamele care ne ajută să ne vindecăm de toate bolile, ne învață să slăbim câte 30 de kilograme pe zi mâncând orice și - mai ales - ne învață să eliminăm milioanele de paraziți care ne invadează corpul.

O a doua posibilitate ar fi să existe cu adevărat o asemenea decizie. (Celor care nu știu, le voi spune că și la noi, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că tractoarele nu sunt autovehicule.) Ar fi grozav ca o asemenea hotărâre să existe: chiar dacă nu ne vindecă de rujeolă, nici nu ne mai poate acuza nimeni că din cauza noastră a apărut un focar al acestei boli în Europa.

Întrebarea care stă azi pe buzele tuturor este însă:

De ce nu-și mai vaccinează părinții odraslele?  


1. Politizarea vaccinării

Este limpede pentru toată lumea că se vorbește atât de mult despre acest subiect nu pentru că se dorește însănătoșirea populației, ci mai ales pentru că se urmărește "aruncarea pisicii moarte" în cârca guvernului X sau Y: ați văzut unde s-a ajuns dacă ați neglijat acest aspect?!

2. Absența unei strategii naționale

Fiecare țară își elaborează un plan propriu în privința vaccinării: stabilește care vaccinuri sunt obligatorii, monitorizează incidența bolilor vizate a fi eradicate prin vaccinare, elimină vaccinul respectiv din lista vaccinărilor obligatorii atunci când boala a dispărut. În cazul României, nu este clar nici măcar cine ar trebui să stabilească această strategie.

3. Lipsa de informare

Contrar afirmațiilor din presă, există un număr mare de părinți care și-ar fi vaccinat copiii, dacă ar fi avut posibilitatea. Există chiar părinți care ar fi în stare să administreze copiilor chiar și "vaccinuri" pentru boli care nu există... Cu toate acestea, metoda de pe vremea regimului comunist - "prezintă-te cu copilul la vaccinare pentru că trebuie" nu mai merge în zilele noastre. Fiecare părinte vrea să știe de ce e important să-și vaccineze copilul, ce efecte nedorite și ce urmări poate avea vaccinarea. În mod normal, fiecare părinte ar trebui să primească - după administrare - cu un prospect în care să fie conștientizat în ceea ce privește consecințele.

4. Senzația de frustrare

Nu sunt puțini la număr părinții care se prezintă cu copilul pentru primul vaccin, dar le refuză pe toate celelalte. În principiu, vaccinarea înseamnă administrarea unui virus atenuat sau inactivat sau a unei toxine produsă de acesta. Ca urmare, organismul copilului va reacționa prin producerea de anticorpi: va apărea o stare de rău similară îmbolnăvirii, cu stare febrilă însoțită de alte simptome care îi îngrijorează pe părinți. Ei știu că copilul lor, care ieri era sănătos, a început să nu se simtă bine. Acest lucru îi îngrijorează și îi determină să refuze alte vaccinuri.

5. Pierderea încrederii

Până acum câțiva ani, mulți oameni vedeau în companiile farmaceutice niște societăți de binefacere, menite să contribuie la menținerea stării de sănătate și la eradicarea bolilor fiecăruia dintre noi. Astăzi, un procent semnificativ al populației conștientizează faptul că producția și comercializarea medicamentelor se realizează cu un scop fundamental: cel de a obține profit! De aceea, oamenii nu mai au încredere oarbă în medicamente. Iar faptul că majoritatea vaccinurilor sunt injectabile este un motiv în plus să nu dorească să-și vaccineze copiii: injecțiile sunt dureroase, pot avea drept complicații înroșirea tegumentului sau chiar flegmoane, acele și seringile folosite ar putea să nu fie sterile sau manipulate corect, etc.

6. Necunoașterea bolii

Dacă un părinte nu știe cât de grave sunt boli precum tetanosul, tuberculoza, difteria sau hepatita, de ce ar dori să-și vaccineze copilul? Doar ca să-l facă să sufere?

Tu ce părere ai?! Scrie părerea ta aici sau pe pagina de facebook România de astăzi!  


Citește și Partea I a articolului!